Articulatia talonaviculara

• Articulația talocrurală - Wikipedia, Artrita articulației subtalare
• Recuperare după deteriorarea ligamentelor gleznei
• Afectiunile piciorului si gleznei

Articulația gleznei este o structură foarte stabilă, cunoscută sub numele de morteză, care permite mobilitatea piciorului în sus și în jos. Partea din spate a piciorului este alcătuită de Talus și Calcaneu. Talusul se articulează cu Calcaneul prin articulația subtalară, care permite piciorului să se balanseze dintr-o parte în alta. Partea mijlocie articulatia talonaviculara piciorului este alcătuită dintr-un grup de 5 oase: Navicularul, Cuboidul si 3 oase cuneiforme, numite oasele tarsiene anterioare.

Manifestari la nivelul picioarelor provocate de artrita reumatoida

Oasele tarsiene posterioare Astragalul si Calcaneulformeaza cu oasele Navicular si Cuboid articulația mediotarsiană numită și articulatia Chopart. Cele 5 oase tarsiene anterioare se articulează între ele formând 5 articulații intertarsiene. Când mușchii gambei și piciorului produc răsucirea piciorului într-o anumită direcție, aceste articulații se blochează și formează o structură foarte rigidă.

Când sunt răsucite în direcția opusă, acestea se relaxează și permit piciorului să se conformeze cu orice suprafață cu care vine în contact.

Oasele tarsiene vin în contact cu cele 5 oase lungi ale piciorului numite oase metatarsiene, formând articulația tarso-metatarsiană articulația Lisfranc.

La nivelul acestei articulații nu se produc prea multe mișcări.

Recuperarea gleznei si piciorului | CENTROKINETIC

Picioarele se articulatia talonaviculara cu oasele degetelor, numite falange. Fiecare deget este alcătuit din 3 falange: proximală, medie și distală, cu excepția degetului mare, care este alcătuit doar din 2 falange: proximală si distală.

Articulațiile dintre oasele metatarsiene și falangele proximale se numesc articulații metatarsofalangiene.

Între falangele degetelor de la picioare se află articulațiile interfalangiene. Oasele metatarsiene împreună cu falangele formează antepiciorul, iar mobilitatea articulațiilor de la acest nivel joacă un rol foarte important pentru deplasare.

Degetul mare, adică Halucele, joacă cel mai important rol la mers, iar prima articulație metatarsofalangiană este o zonă comună pentru problemele de la nivelul piciorului.

Coaliția talo-calcaneană Bataturi picioare cauze. Boală periodică articulații dureroase ale mâinii Ce puteți face pentru a trata tratament în loutraki de vase și articulații glandelor parotide?

Ligamentele și tendoanele Ligamentele sunt fascicole de fibre conjuncteve puțin elastice și foarte rezistente. Ele leagă oasele dintr-o articulație.

Tendoanele se aseamănă ca structură articulatia talonaviculara ligamentele și au rolul de a atașa mușchii pe oase.

Tendonul Ahilean este cel mai mare și cel mai important tendon pentru mers, alergare și sărituri.

Acesta atașează mușchiul triceps sural de osul călcâiului, pentru a permite ridicarea pe degetele de la picioare. Tendonul m. Acest tendon asigură susținerea bolții plantare și permite întoarcerea piciorul spre interior.

Sus Atunci cand se manifesta in zona picioarelor, artrita reumatoida afecteaza, de obicei, articulatiile metatarsofalangiene ale degetelor de la picioare, rezultand o deformare rapida a degetelor ambelor picioare.

Pe degetele de la picioare se atașează tendoane care îndoaie degetele în jos sau le îndreaptă. Ligamentele piciorului sunt mici și alcătuiesc capsula articulară din jurul fiecărei articulații a piciorului.

Membru inferior

Întreaga structură arhitecturală a piciorului este susținută pe fața plantară prin intermediul a 2 formațiuni fibroase complexe: aponevroza plantară superficială și aponevroza plantară profundă. Aponevroza plantară superficială este cea mai importantă contribuind la menținerea bolții plantare în poziție ortostatică. Mușchii piciorului Asupra piciorului intervin toți mușchii gambei plus alți 20 de mușchi proprii piciorului.

Cea mai mare parte a mișcărilor piciorului este realizată de mușchii gambei, tendoanele cărora se atașează pe diferite oase de la nivelul piciorului.

Contracția acestor mușchi permite mobilizarea picioarelor pentru staționare, mers, alert și sărituri. Mușchi proprii ai piciorului se dispun pe 4 regiuni distincte: una dorsală și 3 plantare. Mușchii plantari acționează în principal ca un grup în timpul fazei de sprijin, susținând arcurile piciorului. Ei rezistă la forțe care tind să reducă arcul longitudinal în timp ce greutatea este primită de călcâi și este apoi transferată la baza metatarsienelor și a halucelui. Mușchii devin mai activi în faza finală a mișcării pentru a stabiliza piciorul în vederea propulsiei desprinderii.

Generalitati

În același timp, ei sunt capabili să perfecționeze eforturile mușchilor lungi, producând supinația și pronația necesară platformei piciorului de a se acomoda cu terenul denivelat. Inervația piciorului Inervația piciorului este asigurată de: Medial — de nervul sural, care se prelungește distal până la capul osului metatarsian I. Superior — de nervii peronieri superficial și boli articulare mici. Inferior — de nervii plantari medial și lateral; marginea comună a distribuției lor se extinde de-a lungul metatarsianului sau degetului IV.

Lateral — de nervul sural, care inervează articulatia talonaviculara o parte din călcâi. Posterior — de ramurile calcaneene medială și laterală a nervului tibial, și respectiv sural. Vascularizația piciorului Arterele piciorului sunt ramuri terminale ale arterelor tibiale anterioară și posterioară și sunt reprezentate de artera dorsală a piciorului și arterele plantare. La nivelul piciorului există vene articulatia talonaviculara și profunde.

Meniu de navigare

Venele profunde sunt grupate în perechi de vene anastomozate între ele. Venele superficiale sunt subcutanate. Drenajul venos al piciorului are loc predominant către venele superficiale principale.